Rugă Maestrului

de Domnica

Şi-am cîntat Maestre, am cîntat,
Tu mi-ai dat o voce, iar eu - am invăţat
Să culeg tenor, să culeg soprano
Mă scufund în taine : vioară şi piano.

Pictează-mi sufletul cu note,
Hrăneşte-mă cu portative,
Şi nu uita că ai motive :
suflete, hai, du tratative.

Viaţa-mi e sonată,
glasul mi-e ecou
mulţumesc, Maestre,
pentru-acest cadou.

Eu si umbra mea

Oana Armega


mi-am pierdut aripile
s-au topit în acidul iadului
am căzut  goală de sentimante
cu frunza acoperindu-mi sufletul


am întâlnit holograma altui timp
joc intre început şi sfârşit
ziua îmi privea lumea tăcută
iar noaptea se refugia obosită
pe tărâmul de nicăieri


două contururi paralele
fiinta şi nefiinta
alb şi negru
respiraţie şi nimic
imperfecţiune şi perfecţiune
născute din răsărit
călătorind până la asfinţit

te nasc din mine
mă nasc din tine
atât de vie şi atât de sihastră

Evadare

                   

de Oana Armega


                                           
                                       

Destinul a oprit timpul
Şi a agăţat colivia
De semnul întrebării
Întors de zbuciumul necunoscutului.
Spiritul pulsează                                                
Gol de sentimentele lipite
De pânza fluturilor de noapte
Ninge cu litere.
Podea acoperită de zile şi nopţi
Templul ascunde
Manuscrisul destinului
Încerc să descifrez
Secundele reale                                    
Ale viitorului
O luptă continuă,
Întoarce clepsidra
Unde se scurg
Dorinţele evadării
Fluturi de noapte
Strângeţi-vă aripile!
Şi lăsaţi-mă să zbor
Lăsaţi-mi visele
Să strălucească
La răsăritul de mâine
Lăsaţi-mă să renasc din cenuşa
Papirusului ars de voi
Lăsaţi-mă să sculptez în piatra vieţii
Drumul catre spirit.