Translate

vineri, 5 aprilie 2013

Vedenia dintr-un ciob de oglindă





Romița Mălina Constantin



numai după o vreme
liniştea îşi lipeşte obrazul
de umerii celui condamnat
să-şi spele masca în coniacul
unde şi-a  aruncat scrumul o femeie frumoasă

el vede o lume înţepată la deget
care scrie afişe pentru orbi
abia atunci
numai după beţia celor preschimbaţi în pietre

ploua peste soare şi pielea mea devine vineţie
aşa cum nu a fost niciodată

în multe seri la rând
dorinţa mea îmi vorbeşte

am auzit că a purtat pantaloni scurţi
şi a privit în oglinda strângând pumnul
precis s-a gândit
că viaţa e un muzeu prin care treci fără să atingi exponatele

ai auzit
au bătut clopotele şi ei s-au adunat
în aşteptarea ultimului fum
şi a unei înghiţituri din pahar

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu